Urmaşii sutaşului Corneliu în România

,, În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu”. Fapte 10.1,2

Tatăl Ceresc, în înţelepciunea Sa desăvârşită are un timp pentru fiecare lucru care se petrece sub soare. În suveranitatea Sa a pregătit şi o modalitate de a-i încuraja pe credincioşii evanghelici înrolaţi în armată. După ce Dumnezeu a transformat viaţa unui ofiţer, Emil Constantin, a pus în inima lui o puternică dorinţă de slujire.
Pentru acesta tot El a deschis o uşă la Ministerul Apărării Naționale, în cadrul Secţiei de Asistenţă Religioasă, unde a fost încadrat în funcţia de capelan militar.

Începând cu 1 august 1999 Emil Constantin devenea primul capelan evanghelic din istoria Armatei României, reprezentând militarii credincioşi care aparţin cultelor Alianţei Evanghelice: Baptist, Penticostal şi Creştin după Evanghelie.

Slujirea pe care a desfăşurat-o a avut un impact deosebit asupra celor care l-au cunoscut datorită credinţei şi curăţiei morale de care a dat dovadă. Emil Constantin a fost un deschizător de drumuri, o făclie care a purtat lumina dătătoare de speranţă, chiar dacă trupul său a fost consumat mai mulţi ani de o boală incurabilă.

În vara anului 2004, Emil a plecat dintre noi pentru a fi cu Cel pe care L-a iubit şi slujit cu drag.

Mărturia sa personală este prezentată într-o carte pe care a scris-o în timpul vieţii, cu titlul ,,Dar acum ochii mei te-au văzut”.

Mesajul cărţii a fost rezumat de către autor prin următoarele cuvinte:

,,Ce minunat este Dumnezeu! Dintr-un ateu, cum am fost, a făcut din mine un adevărat creştin, dintr-un serv al Diavolului –secretar de partid în armat m-a făcut un serv al său -pastor într-o biserică - dintr-un bolnav de leucemie pe care armata l-a trecut în rezervă şi l-a trimis acasă să aştepte moartea, El m-a adus înapoi în armată, nu ofiţer ci capelan militar, reprezentantul Alianţei Evanghelice, şi-mi cere să slujesc nu cu arma, ci cu Biblia purtându-mi tot El povara bolii mele incurabile. ”

După o pauză de aproximativ de un an, Alianţa Evanghelică a decis că această slujire trebuie să meargă mai departe. Începând cu data de 1 iunie 2005, Dumnezeu a încredinţat continuarea acestei misiuni pastorului Gabi Gheorghiaş, care a devenit astfel al doilea capelan militar evanghelic din Armata României.

În acest timp a devenit tot mai clar faptul că ar fi nevoie de încurajarea militarilor evanghelici şi prin organizarea unor întâlniri locale şi naţionale pentru militari. În urma călăuzirii şi ajutorului Lui Dumnezeu, în perioada 13-15 aprilie 2007 s-a desfăşurat la Bucureşti prima Conferinţă Naţională a Militarilor Evanghelici din România, având ca motto cuvintele Domnului Isus: ,,Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. ”Matei 5:16.

La finalul acestei Conferinţe, s-a pus în discuţie necesitatea şi oportunitatea înfiinţării unei Asociaţii a Militarilor Creştini, această propunere fiind susţinută şi aprobată în unanimitate de cei aproximativ 100 de participanţi.

A urmat o perioada în care un grup de fraţi militari, activi şi în rezervă si-au asumat responsabilitatea pregătirii documentaţiei necesare pentru obţinerea deciziei legale de funcţionare a Asociaţiei.

La data de 03.07.2007 Judecătoria Ploieşti a emis hotărârea de înfiinţare a Asociaţiei de prietenie a militarilor creştini din România - Cornelius. Organizația îşi propune următoarele obiective:

· dezvoltarea spirituală, profesională şi culturală a membrilor şi simpatizanţilor săi având la bază valorile creştine;

· dobândirea şi promovarea respectului faţăde principiile biblice şi legile ţării în rândul militarilor;

· încurajarea reciprocă a militarilor pentru a deveni modele de trăire creştină în mijlocul colegilor de serviciu, al comunităţii în care trăiesc şi muncesc, şi în familiile lor;

· încurajarea abordării fiecărei probleme personale şi profesionale din perspectiva eticii creştine;

· cultivarea relaţiilor de prietenie şi sprijin reciproc atât în cadrul unor filiale locale cât şi la nivel naţional prin conferinţe şi alte activităţi cu specific creştin;

· implementarea unor programe de asistenţăsocială şi spirituală pentru ajutorarea familiilor militarilor eroişi a militarilor deveniţi invalizi în cursul unor misiuni;

· dezvoltarea legăturilor frăţeşti cu militarii creştini din alte zone ale lumii, prin schimburi de experienţă şi vizite reciproce;

· răspândirea Cuvântului Lui Dumnezeu, editarea de publicaţii (cărţi, broşuri, reviste, etc.) şi utilizarea materialelor audio/video.

Membrii ai Asociaţiei de prietenie a militarilor creştini din România pot fi persoanele care îşi exprimă calitatea lor de creştini şi care dovedesc prin conduita lor în familie, serviciu şi societate că au o relaţie personală cu Dumnezeu şi că au avut parte de naşterea din nou, indiferent de confesiunea creştină din care fac parte:

· militari în activitate, în rezerva sau retragere;

· capelani militari;

· funcţionari publici din armată;

· personal civil contractual din armată;

· soţii/soţiile categoriilor de persoane enumerate mai sus.

Strategia Asociaţiei, adoptată la prima Adunare Generală a acesteia din 3 noiembrie 2007 vizează, ca direcţie principală de efort, cultivarea şi dezvoltarea, între membri a relaţiilor de prietenie în Hristos.

Ne propunem să stabilim între noi acel tip de relaţii pe care le-a avut în vedere Domnul Iisus Hristos, atunci când a spus: Cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii (Ioan 13:34). Prietenia este inclusă în dragostea christică, după cum şi prietenia, în general, include dragostea.

Dacă vedem în fiecare dintre noi Harul lui Dumnezeu multiplicat şi exprimat în credinţa pe care El a sădit-o în fiecare dintre noi, nu putem fi indiferenţi faţă de aceia care au slujit sau încă slujesc sub acelaşi drapel, cu care am suferit privaţiunile specifice serviciului militar sau cu care am gustat micile bucurii pe care viaţa de soldat le oferă şi care, în plus, s-au pus în slujba lui Dumnezeu.

Putem trece peste tot ceea ce ne separă pentru a găsi şi rămâne în ceea ce ne uneşte, încredinţaţi că, în acest fel, îl bucurăm pe Acela care ne-a iubit pe când eram încă păcătoşi şi S-a coborât până la noi, în lumea noastră de păcat şi durere, ca să ne scoată, săne restaureze să ne aducă la viaţă şi să ne ridice la Sine…

De aceea, chiar dacă apropierea, prietenia, legătura strânsă poruncită de Hristos ne obligă să dăruim (voinţă, milă, bunătate, îngăduinţă, răbdare, dragoste, timp, bani) să sacrificăm sau alterăm alte relaţii, activităţi, etc.), nu uităm că este mai bine să dai decât să primeşti şi că cine dă în felul acesta, pentru Numele lui Iisus, va primi însutit, în veacul acesta, iar în cel viitor, viaţa veşnică împreună cu Dumnezeu.

Sfântul apostol Ioan a vorbit despre Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii (…) viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată (1 Ioan 1:1-2). Şi noi trebuie să facem Viaţa în Hristos accesibilă auzului şi vederii celor ce nu o cunosc. Acest lucru este posibil printr-o astfel de prietenie între noi, în numele Lui, care să-L arate pe El, Viaţa adevărată, strălucind în noi ca ,,nişte lumini în lume”. Oricât s-ar strădui cineva, Evanghelia iubirii nu poate avea o propovăduire mai eficace decât această trăire a ei.

Pe scurt, este vorba de tot ceea ce ne îndeamnă iubirea ,,cu fapta şi cu adevărul”. Este destul să ne întrebăm ce ne-ar cere iubirea să facem într-o împrejurare sau alta şi vom găsi răspunsul la orice: a participa sau nu la un eveniment organizat de Asociaţie sau de membrii filialei locale; a iniţia o legătură cu cineva care este singur sau chiar cu cineva despre care ştim că s-a îndepărtat de Harul lui Dumnezeu; a ajuta familia unui veteran în mare nevoie sau aceea a unui erou căzut la datorie etc.

Creşterea spirituală a membrilor Asociaţiei va constitui a doua direcţie de efort. Dorim să ne sprijinim şi să ne încurajăm unii pe alţii pentru a creşte mereu în cunoaşterea dragostei lui Hristos, în atingerea staturii plinătăţii lui Hristos (Efeseni 4:13).

Creşterea numerică a membrilor Asociaţiei face parte integrantă din viziunea noastră pentru o armată care, prin majoritatea membrilor săi, ar trebui să promoveze creştinismul biblic, trăind efectiv noua viaţă disponibilă în Hristos. Suntem încredinţaţi că mai binele Armatei României, ca şi al ţării stă în cultivarea şi promovarea valorilor creştine.

Având în vedere procentul covârşitor al celor de se declară creştini, nu se pune problema prozelitismului religios. Noi chemăm oamenii să facă parte dintr-o organizaţie neguvernamentală legal constituită, care promovează valorile creştine de pe poziţii nondenominaţionale, nu îi chemăm la vreo biserică sau la vreun cult religios.

Ajutorarea celor în nevoie izvorăşte direct din dragostea pe care o avem unii pentru alţii şi din prietenia noastră. Dorinţa noastră de a ajuta se bazează pe porunca lui Dumnezeu. Ajutorul pe care îl avem în vedere poate îmbrăca orice formă, de la sprijinul în rugăciune, un sfat bun, prezenţa fizică şi ajutor în diverse activităţi casnice, până la sprijinul material şi financiar, după caz.

Consilierea pe care dorim să o promovăm are două forme: consilierea juridică şi consilierea spirituală. Fiecare dintre ele va fi oferită în departamente distincte.

Ca organizaţie, avem, de asemenea, un set de obiective, un program anual de activitate, chiar şi un imn reprezentativ. Dar, mai important ca orice este faptul că avem oameni ai lui Dumnezeu motivaţi de dragostea lui Hristos, oameni care vor să Îl reprezinte pe El în relaţiile reciproce cu ceilalţi militari care nu au cunoscut încă Harul nespus de mare al lui Dumnezeu.

Date de contact