luni, 22 decembrie 2014

Sutasul Cornelius

 Faptele Apostolilor 10:1-35

Era un om în Cezareea, Corneliu, fiind numit,
Un ostaş cucernic, care, de norod era iubit!
Zi şi noapte se ruga Temător de Dumnezeu,
Pe Isus nu-L cunoştea Dar făcea fapte mereu!
Însă nu-i de-ajuns să fie fapta, fără de credinţă!
În Cuvântul Sfânt se scrie: Fapta e prin pocăinţă!
Căci aceasta e porunca sfântă a lui Dumnezeu:
Omul, să se pocăiască pentru-a fi în Cerul Său!

La ceasul nouă din zi, în vremea cand s-a rugat,
A văzut într-o vedenie, pe un înger c-a intrat
În casă! Şi cu putere, chiar pe nume l-a strigat:
-“Cornelie!”
Atunci mirat, neştiind ce să-nţeleagă,
La el ţintă, s-a uitat,
Văzându-L, s-a-nfricosat
Şi cu teamă a-ntrebat:
-“Doamne… Ce s-a întâmplat?”

-“Rugăciunea, milostenia, s-au suit la Dumnezeu
Şi El şi-a adus aminte: Te cheamă să fii al Său!
Un ostaş salvat prin Jertfa Mielului cel Glorios,
Un copil de Dumnezeu, având Viaţa în Hristos!
Nu te teme! Trimite-n Iope şi cheamă-l pe Simon Petru,
Sta-ntr-o casă lângă mare şi-ţi va spune ce să faci!

Auzind, sutasu-ndata a trimis două din slugi
Şi-un ostaş cucernic, care, îl slujeau pe el, atunci!
La ceasul şase din zi, Petru, stând pe-acoperis,
Dintr-odată vede cerul ce în faţă-i s-a deschis!
Şi un vas cu dobitoace, târâtoare, păsări mii,
Legat între patru colţuri, toate, toate, păreau vii,
Se coboară pe pământ!
În el, tot ce nu e sfânt!
“Petre, scoală-te, mănâncă!-striga glasul cel din cer
“Doamne… iartă-mi îndrăzneala
Nu pot împlini ce-mi ceri!
Niciodată n-am mâncat
Necurat, ceva spurcat…
Niciodată, Doamne, Sfinte Acest lucru eu nu-l fac!
Însă glasul i-a vorbit cu putere-n abordare:

-“Domnul Sfânt a curăţit tot ce este viu sub soare,
Să nu mai numeşti spurcat! Căci El dă la fiecare
Om, din orice seminţie, orice rang dac-ar avea,
Mântuirea, la Golgota, prin Isus şi Jertfa Sa!
Orice om care se teme, lucrează Neprihănirea,
E primit de Dumnezeu şi va vedea Mântuirea!
Să nu mai numeşti spurcat
Ce Domnul, a curăţat!
Şi vedenia aceasta, de trei ori s-a repetat! -

Pe când Petru nu ştia ce să creadă, să-nţeleagă,
Iată căci bătu în poartă,
Trimişii sutaşului!
Duhul Sfânt al Domnului
Îi vorbeşte-atunci, îndată:
-“Scoală-te Petre, coboară,
Până nu se face seară.
Du-te fără şovăire,
La Neamuri, dau Mântuire!”

De atunci, mii de ostaşi vin plângând la Mântuire
Duhul Sfânt le e părtaş în credinţă şi-n iubire!
Iar în cer. Vor fii cu toţii, o armată numeroasă
Ce a biruit păcatul! Ea, a lui Isus, Mireasă!

Amin!

10.02.2014

Banita Daniela

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu